Horecistul

La sfarsitul lunii decembrie 2011 am facut aceeasi propunere de colaborare mai multor restaurante din aceeasi zona. Este vorba despre Pane e Vino, Le Cinema, Putin din Tot si Taverna Pescareasca “La Zavat”.

Locatia cea din urma a ajuns cea dintai, adica in scurt timp dupa acceptarea ofertei mele de promovare si-a dublat cifra de afaceri.

Ceilalti m-au refuzat si, dupa cum am previzionat inca de pe atunci, au inchis. Si nu li s-a intamplat asta doar pentru ca m-au refuzat, ci pentru maniera in care au facut-o. Eu am vazut in purtarea lor una dintre simptomele falimentului. Asa cum se poarta cu partenerii de afaceri, la fel de mizerabil o fac si cu clientii.

Ma intrebam cum de Restaurantul Tezaal este de vanzare. M-am lamurit in momentul in care l-am sunat pe proprietarul acestuia pentru unul dintre clientii mei si l-am intrebat ce pret cere. Mi-a raspuns ca sa inmultesc eu 3000 mp cu pretul zonei. I-am spus ca nu stiu pretul zonei. Replica sa a venit abrupt: “Sunt eu tampit ca-mi pierd timpul cu tine daca nu stii pretul zonei” si mi-a inchis telefonul. A doua zi i-am contractat clientului meu o alta locatie unde am gasit un om dispus sa faca o afacere corecta.

Vis-a-vis de casa unde locuiesc s-a deschis un bistro. Cei care incearca sa conduca afacerea au inchiriat spatiul. Inca de cand au batut palma cu proprietarul m-am oferit sa le asist dezvoltarea gratuit, ca intre vecini. Le-am spus ca un concept incepe cu numele care este dat locatiei si continua cu tot restul de probleme. M-au refuzat, au pus numele afacerii lor dupa numele si numarul strazii la care se afla restaurantul INCHIRIAT. Acum, cand nu le calca nimeni pragul, mi-au batut la usa sa-i ajut sa iasa din impas. Nu mai este gratuit, fireste.

Unul dintre clientii mei m-a poreclit Horecistul. Adica un fel de exorcist al restaurantelor care merg rau. Eu sunt chemat pentru a scoate raul de acolo. Bine-nteles ca ar fi mult mai simplu si mai ieftin sa intervin atunci cand apar primele ranjete ale falimentului, dar oamenii au orgolii prea mari ca sa inteleaga asta de la inceput.

Iar cand sunt chemat undeva toti se asteapta sa fac niste tumbe si alte giumbuslucuri undeva la usa carciumii sau, si mai bine, peste strada si astfel clientii sa dea buluc. Ei bine, nu se poate asa. Raul, ca si frumusetea, vin din interior.

Dupa ce sunt angajat, cam la o saptamana, de obicei, ajung in situatia ingrata in care sunt privit cu ura de toata lumea incepand de la picoli si pana la patroni. La inceput este faza de negare, dar pe masura ce zgandaresc mizeria, cu totii isi dau seama ca am dreptate. Care poate – ramane in echipa, cine nu – este extirpat ca orice tumoare. Cu patronii este mai dificil pentru ca nu-i poti inlocui si trebuie sa le schimbi mentalitatea care i-a dus la situatia dezastruoasa in care se afla, intr-un timp foarte scurt.

Unii isi schimba maniera de a face business si devin prosperi, altii dau faliment aproape imediat dupa ce ii las singuri.

Horecistul merge mai departe.

PS. Am acum ocazia sa multumesc Revistei Horeca pentru ca in ultimii ani a fost un instrument de lucru extrem de util echipei noastre. Fara continutul acestei reviste ne-ar fi mai dificil in activitatea noastra de a previziona tendintele pietei. Respectele noastre!

Costin Staicu

www.e-Restaurant.ro

(articol apărut în revista HORECA România mai-iunie 2012)

Tehnologie cu aromă de profit

Gordon Ramsay, născut în 1966 pe 8 Noiembrie, este un bucătar Chef scoţian, personalitate ce deţine un lanţ întreg de restaurante, căruia i-au fost decernate 14 stele Michelin. Cunoscut pentru prezentarea a multor programe de televiziune despre gătitul competitiv şi mâncăruri, cum ar fi seriile britanice Hell's Kitchen, The F Word şi Kitchen Nightmares. Iată ce declară Gordon Ramsey despre meniurile digitale interactive pentru hoteluri şi restaurante: “o aplicaţie ce conţine cele mai bune ingrediente – gândită, organizată, intuitivă şi... rumenită pe ambele părţi ca o friptură bine gătită.” 

 Această afirmaţie ne-a făcut să cercetăm mai mult despre meniurile electronice şi am ajuns la concluzia că dacă în lume au fost implementate primele în 2006, e momentul ca şi România să beneficieze de această tehnologie. Iniţial am dorit să importăm softul necesar, dar am constatat că nu am mai fi putut oferi clienţilor noştri unicitate prin personalizarea în funcţie de specificul fiecărei afaceri în parte, cât şi flexibilitate în stabilirea preţurilor raportate la realităţile româneşti. Astfel că ne-am pus programatorii şi designerii la treabă şi am conceput şi scos pe piaţă în toamna anului 2010 prima aplicaţie 100% românească de tip meniu digital interactiv sub brandul e-Meniu – un produs eXpert Horeca Online.

La început am întâmpinat curiozitate şi, în acelaşi timp, reticenţă din partea potenţialilor noştri clienţi cărora le făceam demonstraţia live a funcţionării e-Meniu. Erau foarte încântaţi de această jucărie pentru oameni mari, dar aveau 3 obiecţii majore: prima era legată de preţul foarte ridicat al tabletelor PC tip iPad pe care funcţionează aplicaţia, a doua era faptul cum vor primi clienţii noua tehnologie, iar a treia a fost temerea de furtul sau distrugerea tabletelor. Am eliminat pe rând cele 3 inconveniente: am găsit un furnizor cu care avem o relaţie specială de barter şi astfel primim aparatele foarte avantajos ca preţ, am înmânat e-Meniul persoanelor aflate chiar în acel moment în restaurant pentru a le testa reacţia – aceştia nu doar că nu au avut vreo temere faţă de noua tehnologie, dar au revenit des întrebând dacă localul respectiv a implementat aplicaţia, iar ultima problemă am rezolvat-o vânzând tabletele cu o asigurare inclusă pentru cazuri de furt, distrugere, vandalism etc. 

 După ce am pus la punct toate aceste elemente, am început să avem primele implementări ale e-Meniu, din primăvara anului 2011 şi până în prezent având în portofoliu 9 hoteluri (aplicaţia utilizându-se atât pentru room-service cât şi pentru restaurantele lor) şi 14 restaurante în întreaga ţară. Aici ar trebui să menţionez că partenerul nostru din Franţa a instalat meniul digital în Purple Bar al hotelului Hilton Arc de Triomphe din Paris la 26 ianuarie a.c.

Iată câteva declaraţii ale clienţilor noştri care au achiziţionat e-Meniu deja: “Aplicaţia aceasta m-a salvat de la faliment. Am preluat afacerea asta cu restaurantul de la fostul proprietar fără un concept bine definit şi pierdeam clienţi tot mai mulţi pe zi ce trecea în favoarea localurilor ce se deschideau şi aveau ceva special de oferit. Nu ştiam ce să mai fac, pusesem bistroul în vânzare, dar nu venea nimeni măcar să întrebe. Eu şi întreaga familie eram disperaţi. Dădeam vina pe criză, pe guvern, pe ghinion... aşa era mai simplu... Până într-o zi când a venit un tip care mi-a prezentat o idee năstruşnică, am mizat totul pe o carte: cu ultimii bani din bancă am cumpărat e-Meniu. După ce au început să afle foştii clienţi au început să revină şi să mai aducă şi pe alţi amici cu ei. Ce mi se pare şi mai nostim, taximetriştii aduc aici clienţii care-i întreabă dacă ştiu o cârciumă mai deosebită... Aşa am simţit că m-am născut a doua oară!... se râde din nou în familia mea…” 

 “Am cumpărat e-Meniu pentru că mi-a plăcut vânzătorul: mi s-a părut unul dintre cei mai deschişi oameni pe care i-am cunoscut. Flerul meu de cârciumar bătrân uns cu toate alifiile mi-a spus că nu voi da greş, chiar dacă eu nu prea înţelegeam minunile astea. Băieţii mei care servesc m-au încurajat şi ei, mi-au spus că-i va ajuta să vândă mai multă mâncare din cea mai sofisticată pe care lumea nu prea o comanda înainte pentru că nu prea ştia ce-o să-i vină-n farfurie. Pe mesele dotate cu e-Meniu am vânzări cu 50% mai mari decât pe celelalte. Am lăsat şi mese fără ca să nu se sperie boşorogii ca mine...”

“Hotelul nostru are un restaurant, un bistro şi serviciu de room-service non-stop. Am implementat pentru fiecare câte un e-Meniu customizat special, au fost integrate perfect într-o singură platformă. Feed-backul este impresionant de pozitiv, dar ceea ce m-a uimit efectiv a fost creşterea de peste 200% la room-service pe camerele cuplate la aplicaţia e-Meniu.” 

 Eu ce aş mai putea să completez? Poate este binevenit un citat din viitorologul Alvin Toffler: “Analfabeţii secolului XXI nu vor fi cei care nu vor şti să scrie şi să citească, ci aceia care nu pot învaţa, dezvăţa şi reînvăţa.” 

 Costin Staicu 

www.e-Restaurant.ro 

 (acest articol a apărut în revista HORECA România din decembrie 2011)

 Meniul digital interactiv pentru hoteluri şi restaurante e-Meniu este un produs marca:

Iată cum funcţionează un e-Meniu într-un tex-mex din Boston:

 

Degustare vs Dezgustare

CHILE – ROMANIA 2-0 ... sau degustare vs dezgustare 

 Pentru a aprecia excelența în rândul producătorilor de vin, revista britanică Drinks International a organizat și anul acesta premiile World’s Most Admired Wine Brand; 60 de experți din comunitatea mondială a vinului au realizat un top 50 al celor mai admirate vinuri, ținând cont de calitate, reflectarea trăsăturilor originare, marketing și atractivitatea brandului pentru consumatori. Printre cei care au votat s-au numărat nume grele ale industriei: Peter McCombie MW, Peter Marks MW, Tuomas Meriluoto MW, Kym Milne MW și Lynne Sherriff MW.

 Am aflat că producătorul chilian Concha y Toro a primit din partea prestigioasei reviste britanice, pentru al doilea an consecutiv, premiul World’s Most Admired Wine Brand. Şi nu mă miră deloc vestea aceasta având în vedere că în toamna trecută am avut ocazia să o întâlnesc şi să o admir pe ambasadoarea acestei crame în lume, Doamna Daniela Perez.

Neavând nici cea mai mică idee cine sunt şi cu ce mă ocup, îmbrăcat simplu ca de obicei, doar pentru că am sosit mai devreme la o degustare organizată de Cramele Hallewood, importatorul acestor vinuri în România, mi-a explicat pe îndelete despre tot ceea ce eu am întrebat-o referitor la brandul pe care îl reprezintă. Cu răbdare şi farmec.

Apoi au venit şi ceilalţi invitaţi, le-a povestit şi lor fel de fel de lucruri, a răspuns la multe întrebări ale unei doamne insistente de la Vinexpert, a turnat la fiecare în pahare alături de somelierul Marius Bratu, a glumit discret sau spumos.  Mi-a luat în consideraţie cartea de vizită şi din când în când primesc câte un newsletter despre ceea ce se mai întâmplă la Concha y Toro.

Asta mă duce cu gândul la o altă seară perfectă cu vinuri chiliene, la Boutique du Pain, mai precis, vinurile Castillo di Molina şi 35 South Reserva. Chiar şi denumirea serii avea ceva special: “Chile meets France” pentru că au fost asociate vinurile sud-americane de pe coasta Pacificului cu brânzeturi franţuzeşti de la President. Bonus: ciocolaterie belgiană.

 Amfitrionul nostru de la Vin Chile, Cristian Beros, a demonstrat reale calitaţi de “one man show” reuşind să capteze întreaga atenţie a asistenţei canalizând-o apoi spre produsele prezentate. A acordat din timpul său fiecărei întrebări care i se adresa indiferent de cel care o făcea, a rămas efervescent până la ultima clipă a evenimentului. Nu ştiu când se va mai întâmpla să fiu martorul unei replici cât de cât pe aproape. Chiar mi-aş dori! A fost senzaţional!

La polul opus pot aminti aici o degustare de vinuri de la Cramele Halewood desfăşurată la Corelli Winebar în Centrul Vechi. Evenimentul a fost anunţat la ora 19,00 – am invitat încă 3 persoane cu gândul să servim aici un platou de brânzeturi, să gustăm un pic din vinurile propuse şi apoi să mergem la un steakhouse din aceeaşi zonă unde să o lungim cât mai adânc în noapte. Am sunat dinainte şi am rezervat masă. Am sosit cu 5 minute înainte de ora 19,00 , nu mai era nimeni.

A venit o domnişoară foarte amabilă cu un meniu slinos, am comandat un platou cu selecţii de brânzeturi, măsline şi nuci cu alune etc. Dar am menţionat că dorim să fie aduse toate cele în momentul în care începe şi degustarea pentru că din cauza absenţei auditoriului aceasta s-a mai amânat un timp neprecizat. Chelneriţa a spus că a înţeles şi că va reveni când va fi cazul. După ce am comandat a luat-o la întrebări patronul că de ce nu consumăm, apoi a venit la noi la masă şi ne-a spus pe un ton agresiv că să luăm măcar o apă minerală.

Primul impuls a fost să ne ridicăm şi să plecăm pentru a nu ne compromite total seara, dar m-am gândit că ar fi ok să văd cum se derulează lucrurile până la sfârşit. Aşadar i-am explicat cu calm că noi am comandat deja, fata a înţeles ce dorim, iar dacă se respecta desfăşurătorul evenimentului probabil că acum eram cu platoul “curăţat” şi noi deja plecaţi. La fel au fost trataţi şi alte câteva persoane ce au ocupat încă 2 mese ale terasei, acestea s-au ridicat şi au plecat instant refuzând să fie trataţi doar ca nişte obiecte de batjocură.

După trei sferturi de oră de întârziere a început degustarea, somelierul Marius Bratu având o prestaţie decentă aşa cum a făcut-o de fiecare dată când l-am întâlnit în astfel de situaţii. În schimb, gazdele nostre ne-au tratat cu un platou sărăcăcios de brânzeturi şi măsline, iar “selecţia” de nuci, alune şi altele similare a constat într-o “bărcuţă” cu mieji de nucă şi atât.

Am plătit un preţ de restaurant de fiţe pentru nişte produse şi servicii de bodegă. Îmi vine şi acum rău când îmi amintesc de meniul slinos şi patronul isteric de la Corelli Winebar.

 Dar dacă aici nu a fost vina directă a producătorului de vinuri, să vă povestesc ce s-a întâmplat de curând la lansarea cupajului “Trei Peşti” de la Domeniile Dealul Mare. Întâmplarea aceasta a avut un început simptomatic. Am fost invitaţi de bunii noştri colaboratori de la Vinul.ro şi am fost rugaţi să confirmăm prezenţa noastră prin e-mail la un anume Rareş Marinescu, cel care se ocupa de eveniment din partea vinificatorului.

Perfect, am confirmat printr-un mesaj, dar am şi întrebat dacă degustarea implică ceva costuri (pentru bufet, de exemplu) ca să fim pregătiţi. Nu am primit niciun răspuns. Am fost la localul stabilit – Trattoria Sicilia din Centrul Vechi – la ora convenită. A durat şi aici vreo oră faţă de ora anunţată până a început prezentarea, eram doar vreo 7 persoane în afară de organizatori, dintre care 3 eram noi incluzând pe un cunoscut realizator tv de emisiuni despre restaurantele şi evenimentele din Centrul Vechi.

Făceam poze ca de obicei pentru a promova cele prezentate acolo post-eveniment. După ce Rareş Marinescu a făcut o prezentare ca la colţul blocului folosind de câteva ori termenul de “bullshit”, s-a răstit la trioul nostru pentru că noi încercam să convingem discret o domnişoară care turna vin în pahare să o facă în aşa fel încât să se vadă eticheta produsului în fotografie. Nu ne-am ridicat imediat să plecăm din respect pentru colaboratorii noştri de la Vinul.ro , dar am plecat chiar după ce şi-a terminat “spiciul” orgoliosul piarist.

Din păcate, producătorii şi comercianţii noştri de vin habar nu au să se promoveze, o fac cheltuind nişte fonduri fără un feed-back în vânzări. Pe unii îi bănuiesc de incompetenţă, pe alţii de interese personale frauduloase. Voi reveni curând cu detalii şi explicaţii.

PS - acest articol a apărut trunchiat în revista Horeca România şi din cauza faptului că am dorit să-l pun în dezbatere la Forumul Vinul.ro, din această toamnă, am fost scos de pe lista de speakeri. :)

Poftă Bună de Viaţă!